Tipuri de EMG

Electromiograful este, de fapt, un computer cu un soft special care permite colectarea datelor si interpretarea lor.

In general, studiul conducerii nervoase (electroneurografia) se realizeaza inaintea examinarii electromiografice (cu electrodul-ac). Studiul de conducere utilizeaza 3 electrozi de suprafata: un electrod activ, un electrod de referinta si un electrod de impamantare. Nervii care urmeaza a fi studiati sunt stimulati electric in zonele unde sunt mai accesibili (mai aproape de piele). Stimularea fibrelor motorii din nerv determina un raspuns motor in muschiul unde se face inregistrarea (si care bineinteles este inervat de nervul stimulat). Stimularea fibrelor senzitive din nerv determina un potential de actiune de nerv senzitiv cules de un electrod specific plasat pe traseul nervului studiat. Masurand distanta dintre stimulator si electrozii de culegere poate fi calcutata viteza de conducere nervoasa motorie sau senzitiva (in mod normal este peste 50m/sec pentru membrele superioare si peste 40m/sec pentru membrele inferioare). Obezitatea marcata sau edemele importante pot da rezultate fals-pozitive prin transmiterea partiala a semnalelor electrice.

Stimularea nervoasa repetitiva este utlizata in diagnosticul afectiunilor de jonctiune neuromusculara (miastenia gravis, sindromul Eaton-Lambert, botulismul). Este tot un studiu electric in care se aplica stimuli pe traiectul unui nerv si se culege raspunsul motor cu electrozi de suprafata montati la nivelul muschiului studiat, dar stimulii sunt repetati si au intensitate supramaximala.

Studiu electromiografic este o metoda de diagnostic complementara studiului de conducere, care utilizeaza: un electrod-ac (care, de obicei, contine electrodul activ si cel de referinta) si electrodul de impamantare. Prin insertia intramusculara a acului se culeg informatii atat despre muschiul puctionat cat si despre nervul si radacinile spinale care il inerveaza. De aceea, se foloseste atat in boli musculare (miopatii) cat si in boli ale nervilor periferici (neuropatii). Testul poate fi atat calitativ cat si cantitativ. In general, nu este nevoie de aplicarea unei solutii antiseptice inainte de punctionarea muschiului cu electrod-ac. Folosesc aceasta metoda doar cand pielea nu este curata si exista un risc de infectie. De obicei, sunt necesare mai multe intepauri si este destul de greu pentru medic sa aprecieze de la inceput numarul lor.

Electromiografia de fibra unica (single-fiber EMG) este o tehnica speciala de EMG care are utilitate maxima in afectiunile jonctiunii neuromusculare prin inregistrarea potentialelor individuale de fibre musculare.

Potentialele evocate vizuale (PEV) furnizeaza informatii importante privind integritatea functionala a analizatorului vizual, in special la nivelul nervului optic (portiunea prechiasmatica). Se folosesc in boli demielinizante (cel mai frecvent pentru nevrita optica retrobulbara din scleroza multipla), alte boli inflamatorii ale sistemului nervos central, boli degenerative ale sistemului nervos central, boli vasculare, compresiuni asupra nervului optic sau chiasmei optice.

Potentialele evocate senzitive (PES) aduc informatii despre integritatea functionala a sistemului somatosenzitiv, cu reprezentare periferica, spinala si cerebrala. Se folosesc in afectiuni ale sistemului nervos periferic (polineuropatii, plexopatii, radiculopatii), afectiuni ale maduvei spinarii si leziuni cerebrale.

Teste autonome. Sistemul autonom simpatic si parasimpatic are un rol esential in functionarea tuturor organelor si sistemelor organismului. Testele autonome realizate cu ajutorul electromiografului au capacitatea de a putea evidentia o afectare a acestui sistem autonom. Cele mai comune sunt: testul cutanat simpatic care se bazeaza pe raspunsul glandelor sudoripare din palma sau talpa la un stimul intens (fonic, mecanic, electric etc) si testul de masurare a frecventei cardiace la manevra Valsalva sau respiratie profunda. Cateva exemple de patologii in care aceasta investigatie are un rol important, ar fi: polineuropatia diabetica, polineuropatia paraneoplazica, boala Parkinson, atrofia multisistemica. In general, inainte de a se efectua aceste teste, este bine de stiut medicatia pacientului pentru ca exista numeroase medicamente care pot altera rezultatul testului (antidepresivele, narcoticele, beta-blocantele etc).

Reflexul de clipire este o metoda electrofiziologica de explorare a nervilor cranieni V (trigemen) si VII (facial), putand detecta anomalii la nivelul intregului arc reflex la care acesti doi nervi participa si care este reflexul cornean (de clipire).

Masurarea frecventei tremorului. Tremorul este o miscare ritmica, involuntara si oscilatorie a unei parti a corpului si poate aparea singular sau in asociere cu alte semne. Masurarea frecventei sale este importanta pentru ca poate sustine sau nu un diagnostic corect al pacientului cu acest tablou clinic. De exemplu, boala Parkinson are o frecventa a tremorului de 4-6 Hz pe cand tremorul esential are frecvente mai mari. De cele mai multe ori, electromiografia permite masurarea frecventei tremorului dar poate chiar face si o analiza calitativa a lui.