Radiculopatiile

Radiculopatii

Radiculopatia este cel mai comun diagnostic intalnit in laboratorul de EMG. Chiar daca cea mai frecventa cauza a ei este hernia de disc (cervicala sau lombara si mai rar toracica), poate avea insa si alte etiologii. Electromiografia alaturi de rezonanta magnetica constituie principalele metode de diagnostic in aceasta patologie, esentiale mai departe si in terapia pacientului si prognosticul afectiunii.

Tabloul clinic tipic al acestei afectiuni este caracterizat de durere si parestezii in teritoriul unei radacini spinale, asociate de multe ori cu tulburare de sensibilitate si contractura paraspinala, si in cazuri mai severe cu deficit motor. Prezenta simptomelor senzitive sau motorii depinde de tipul radacinii spinale afectate (senzitiva sau motorie) si gradul de lezare a acesteia. Fiecare radacina spinala inerveaza o anumita regiune cutanata, care poarta numele de dermatom, si anumiti muschi, care formeaza un miotom. Atat dermatoamele cat si miotoamele se suprapun, si de aceea pacientul cu radiculopatie  are o tulburare de sensibilitate slab localizata sau un deficit motor partial. Cele mai frecvente radiculopatii sunt cele lombare (L3-S1) si cervicale (C3-C8).

Etiologia radiculopatiilor este reprezentata cel mai frecvent, asa cum am precizat deja, de hernia de disc, dar si de spondiloza, abcese epidurale, tumori ale coloanei vertebrale, afectiuni meningeale (meningita carcinomatoasa sau limfomatoasa), sarcoidoza, infectii (boala Lyme, herpes zoster, herpes simplex, infectia cu citomegalovirus), sindromul Guillain-Barre, vasculite, diabet zaharat. In general, tendinta este de a clasifica aceste etiologii in structurale (cu imagine de compresie la RMN) si non-structurale (cu imagine normala RMN).

Electromiografia are o mare valoare in a putea face diagnosticul diferential al radiculopatiei (cel mai des cu plexopatia si mononeuropatia de incarcerare) si a putea aprecia severitatea lezarii radacinii spinale. Studiul de conducere nervoasa este de obicei normal in radiculopatii (exceptand cazurile in care exista un deficit motor sever) si se realizeaza tocmai pentru a putea face diagnosticul diferential cu alte afectiuni clinic asemanatoare. Studiul cu electrod-ac este indispensabil, urmareste musculatura distala, proximala si paraspinala, si poate aprecia severitatea leziunii.

Examenul EMG are insa cateva limitari in aceasta patologie. In faza acuta (primele 10 zile de la debutul radiculopatiei), miografia poate fi normala sau aproape normala. Intr-o radiculopatie pur demielinizanta, semnele pot fi de asemenea foarte discrete. Daca este atinsa doar radacina senzitiva, investigatia este iarasi normala.

In ceea ce priveste diagnosticul diferential, fireste sunt numeroase alte afectiuni (bursite, artite, tendinite, artroze, fibromialgii, fasceite etc) de care trebuie tinut cont.

Pe scurt, actual se considera ca examenul EMG are o sensibilitate de diagnostic de 50-80% in radiculopatiile lombare si 60-70% in cele cervicale.

Foarte rapid as vrea sa mentionez de sindromul de coada de cal (cauda equina) care este o urgenta neurochirurgicala, caracterizata prin durere intensa, parapareza, disfunctie sfincteriana si tulburare de sensibilitate tipica (anestezie “in sa”) si care poate aparea cel mai frecvent in herniile de disc centrale mari.